"La margine de rai aiurea-n tramvai"

Just a matter of time

2011-03-15T16:40:00.003+03:00

“…toți știm să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc și spontan bine, dar majoritatea trebuie să reînvețe, să-și amintească cum se iubește și toți - fara exceptie – au nevoie să ardă pe rugul emoțiilor trecute, să retrăiască unele bucurii și dureri, prăbușiri și recuperări până ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei intâlniri; da, există un fir ...”

Hormonul fericirii zace în ea, iar ea zace sub soare sperând că poate mișcă și nu e în comă. Ii simte respirația în ceafa dar pulsul e greoi ..nu mai poate mult. Un șut n-o să-l învie, asta e sigur. Poate are nevoie de timp sau suferă de lipsă de atenție. Da! Sau poate nu …

Imi povestea că rade sub soare, că el e prietenul ei și cu câteva zile în urmă el o luase în brate si îi spuse că totul va fi bine. Chiar și sora lui ii promisese asta. Poate a avut prea multă încredere în siguranța lor căci acum nu e bine. Nu zâmbește deloc.

M-am gandit ca are nevoie de un prieten si m-am dus s-o intreb ...

Iubea pantofii. Se regasea in ei, in forma lor, in culorile lor, in feminismul care-l inspirau ii pastra in cutii speciale si avea grija sa-i poarte mult timp. Si, ca orice lucru pe care il pastra mult timp, se atasa de ei ...si astfel se asemana cu ei. Luni erau cei rosii, pentru ca avea nevoie de un strop de siguranta pentru inceput de saptamana. Daca avea siguranta in zilele de marti miercuri si joi putea purta ceva mai sobru sa arate ca e determinata, puternica. Iar vinerea era ziua cand culorile se schimbau ... Pantofii ii schimbau starea si erau tot ce-i trebuia cand ceva in univers se impotrivea.

Pentru ea a fost altfel, era incapatanata. Asa si-a propus ceea ce parea de departe imposibil. Voia doar sa vada cum e, nu se nascuse cu asta. Nu stia cum sa stranga in brate si sa priveasca cu blandete, sa duca dorul in 2 minute de la despartire, sa viseze frumos in fiecare seara si sa se imbete de fericire aducandu-si aminte.

A pornit prin a alege incaltamintea potrivita, erau purpurii ...nu purtase inainte pentru ca nu-i placea sa iasa in evidenta dar asta nu a facut-o sa-si schimbe alegerea. Stia ca nu prea se potrivesc cu stilul ei dar nu vedea in asta o problema pentru ca moda tinea de ea nu de trendurile de pe podiumuri si parerile celorlalti. La inceput i-a fost greu sa-i poarte, erau un pic incomozi dar a piciorul a prins forma pantofului si in cateva luni credea ca poate sa prezinte creatii.

Odata bifati pantofi, urma sa-si adapteze tinutele cu pantofii. A mai renuntat la anumite preferinte in favoarea modei si in scurt timp a reusit sa se simta perfect purtandu-i.

Si purtandu-i a invatat tot ce si-a propus.

S-a simtit libera, s-a simtit mai puternica decat vantul, a simtit focul soarelui, a vazut mai mult decat au lasat-o norii, a auzit mai mult decat i-a permis si a iubit mai mult decat i-a fost permis. Ei au facut-o sa simta toate astea iar ea i-a iubit mai mult.

-Naiva esti!

-In carte zicea ca stim si trebuie sa ne reamintim. De ce nu scria ca efortul trebuie depus dupa ce avem tot ce ne-am dorit? De ce nimeni nu mi-a deschis ochii sa-mi spuna ca gresesc? Ca moda se schimba si eu raman in urma si in cele din urma voi ajunge precum lucrurile la care tin? De ce nu scria intr-o carte ca pantofii purpurii sunt cei care vor ramane mereu in revistele de moda si ca cele care ii poarta vor fi uitate?

„Poate o gaseste cineva si-are nevoie de ea.”

2010-05-22T00:39:00.005+03:00

"Ştii că de fapt fericirea e un glob pământesc acoperit de papuci galbeni? Eu nu ştiam, dar se pare că un artist de pe aici aşa crede.” [cupcake]

~~A fost odată ca niciodată o obsedată de papuci (şlapi cum ar spune unii)...~~

Asta e prea din carţi cu finaluri fericite

[dubla 2]

~~Într-un oraş oribil “păi da, că stai în Bucureşti”…~~

Nici asta că e de film şi până şi ăia au hepi endinguri

[dubla 3]

Skipping the introduction …o tipă care iubea “cafeaua de dimineaţă”, “I’m waiting for a nice /wierd/ funny guy things”, ză walk on ză sunshine obsedată de detalii care îşi cauta oriunde şi nicăieri perfecţiunea. But she also loved slippers. Aaaaah slippeeeers! Grape, lavander, bubblegum, clover, teal, strawberry pufoşi sau nu, cu toc sau nu and she had numberless pairs but one day, în vitrina unui magazin, while she was shopping wearing a pink bubbled sock in the left snicker and a sky blue one in the other one, a different pair of slippers like she never had before. Erau obişnuiţi, no funky color, no super texture dar nu şi-i putea permite [ea se duce la cumpărături cu gând să-i mai rămână bani] aşa că începe să economisească and that took her months [she did thought they were like no other, remember?]. În fiecare săptămână îi vizita sperând că nu s-au vândut şi că ea va fi cea care îi va purta. Venise si primăvara şi odată cu ea sezon de reduceri. Îi cumpărase! -acum se întreba de ce era singura care ar fi vrut să-I cumpere, dar asta conta prea puţin- She was damn happy! So happy that she didn’t stop wearing them for three days.

She was just about to leave the house for a walk când a observat că papucii erau zgâriaţi, dar n-a dat mare importanţă and she went out. By the night she was thinking that she might fix them and they would have been brand new dar apoi s-a gândit că n-ar mai fi aceeaşi pereche dacă ar fi modificaţi, aşa că a continuat să-i poarte aşa cum erau, chiar dacă toate fetele i-ar fi spus că are papuci urâţi sau că ar trebui să-şi cumpere alţii.

Probabil era nebună ...de ce ar fi ales să poarte o pereche deteriorată când avea atâtea perechi? ...Pentru că asta o făcea fericită, pentru că nici una din acele fete nu ştia câte eforturi făcuse pentru a-şi cumpăra acea pereche; pentru că-şi primise prima rată din perfecţiunea pe care o căuta.

În altă zi, una ploioasă, s-a întors acasă desculţă , i se rupsese tocul de la pantof. Acum chiar nu avea cum să-i mai poarte aşa stricaţi cum erau şi se întreba dacă a meritat efortul pentru atât de puţin timp –trecuse doar o lună de când şi-i cumpărase- îi puse înapoi în cutie.

Se pricepea puţin la pantofi. Oare intuia de la început şi a vrut să se convingă? Probabil i se mai întâmplase, probabil avea să i se mai întâmple dar cutia aceasta sigur avea s-o păstreze ...

Însemna ceva pentru ea.

senseless

2010-03-21T12:10:00.000+03:00

“nu ştiu să mulţumesc … stiu să nu cer. nu ştiu să accept. ştiu să refuz. sunt. mai bine nu.” embrionu’

Mai bine ar încerca să schimbe norii.

Poate la nori are noroc.

Vrea să respire un pic şi cu podul palmei.

Lasă, că ştie ea ce face.

Puţin ozon pe liniile norocului.

Şi puţină briză.

[Dar nu, nu trebuie sa piardă timpul …sunt altele mai importante ce stau la coadă cu bilet de ordine.]

Ar trebui să fie fericită.

Chiar este.

Nu.

Aşa e.

Poate, mai târziu.

Da, că fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie.

…cine ştie când o să se bucure pentru clipele astea, atât de importante, …ştii tu?.

,,hai în Rai cu troleul şi-o să ne compostăm îngerii păzitori cu dinţii şi-o să fumăm timpul cu bunici în loc de filtru. ... vii?” [bizzkid]

"yup, categoric naşpa" ?

2010-02-13T19:03:00.000+03:00

Joc şi joacă

2010-01-22T16:22:00.000+03:00

Şi s-au prins în joc, stângace

...unele de atunci , altele de acum

...unele încălzite de soare, altele picurate

...unele mirosind a măr şi-a flori, altele a smochine

...unele roşii, altele gri

...unele transparente, altele opace

...unele sincere, altele false

...

unele dulci şi altele amare.

Atunci şi acum adunate într-o horă de cuvinte dulci ...pentru mâine şi pentru mâine şi pentru mâine.

Inutil

2009-10-22T18:16:00.000+03:00

"Bună treabă. A juca rolul de suflet caritabil li se potriveşte doar celor cărora le este frică să ia vreo atitudine în viaţă. Totdeauna este mai uşor să crezi în propria bunătate decât să-i înfrunţi pe ceilalţi şi să lupţi pentru drepturile tale. Totdeauna este mai uşor să-ţi auzi o jignire şi să nu răspunzi cu aceeaşi monedă decât să ai curajul de a te angaja într-o luptă cu cineva mai puternic şi totdeauna putem spun ca nu ne-am simţit atinşi de piatra aruncată în noi şi numai noaptea, în singurătate, când soţia sau soţul sau prietenul nostru de scoală dorm, doar noaptea ne putem plânge în tăcere laşitatea."

Cafeaua mea de dimineaţă

2009-10-22T15:20:00.000+03:00

Mai vreţi miracole? Nu vă ajunge un nor, o frunză, un zâmbet de copil?

Lovitura

2009-07-06T19:06:00.000+03:00

Ce frumoasă poate fi viaţa, gândi El. Ce frumoasă poate fi. Să fii tânăr. Să fii copil. Să guşti bucuria mersului desculţ prin verdele amărăciunii pământului. Să străbaţi lumina. Să priveşti toate frumuseţile dintr-un alt unghi faţă de toţi ceilalţi. În aceeasi dimensiune. Ei ...ei se bucură de stropii de ploaie. Şi de jocul fulgilor de zăpadă. De razele soarelui. De lumina discretă a lunii. La auzul murmurului izvoarelor. Şi al valurilor grele ale mărilor. Îşi îmbrăţişează iubita/iubitul şi se bucură de zâmbetul cald al mamei. Aud cântecul păsărilor. Disting culorile florilor. Şi miros parfumul lor. Ei simt aerul libertăţii. În El ...în El nu zvâcneşte chemarea pământului, a ierbii şi a pomilor.

10 a.m.

2009-06-26T10:02:00.000+03:00

"...hai în rai cu troleul şi-o să ne compostăm îngerii păzitori cu dinţii şi-o să fumăm timpul cu bunici în loc de filtru" -bizzkid.