6 Jul 2009

Lovitura

Ce frumoasă poate fi viaţa, gândi El. Ce frumoasă poate fi. Să fii tânăr. Să fii copil. Să guşti bucuria mersului desculţ prin verdele amărăciunii pământului. Să străbaţi lumina. Să priveşti toate frumuseţile dintr-un alt unghi faţă de toţi ceilalţi. În aceeasi dimensiune. Ei ...ei se bucură de stropii de ploaie. Şi de jocul fulgilor de zăpadă. De razele soarelui. De lumina discretă a lunii. La auzul murmurului izvoarelor. Şi al valurilor grele ale mărilor. Îşi îmbrăţişează iubita/iubitul şi se bucură de zâmbetul cald al mamei. Aud cântecul păsărilor. Disting culorile florilor. Şi miros parfumul lor. Ei simt aerul libertăţii. În El ...în El nu zvâcneşte chemarea pământului, a ierbii şi a pomilor.
Publicat de la

1 comment:

  1. Fjell13 March 2011 at 03:52

    E fain de ei.
    They should still be around to teach Us what We taught Others.. When They forgot why live is a letter away from love. O litera, ma!
    De ce doar o litera? Adica ce-nseamna asta?

    Interesanta treaba asta cu chestia.

    Gata. Somn de voie. Aberatiile mele vor ramane ani de-a randul scrise spre a fi descifrate de minti luminate-n nopti intunecate.. Daca nu crapa blogspot. G'night hun >:D<

    [chemarea pamantului, ma? adica n-am citit chestia aia ca nu-mi placea coperta si numele autorului, da' stiu ca exista prin lista de lecturi pentru bac.]

    ReplyDelete

Subscribe to: Post Comments (Atom)