"Ştii că de fapt fericirea e un glob pământesc acoperit de papuci galbeni? Eu nu ştiam, dar se pare că un artist de pe aici aşa crede.” [cupcake]
A fost odată ca niciodată o obsedată de papuci (şlapi cum ar spune unii)...
Asta e prea din carţi cu finaluri fericite
[dubla 2]
Într-un oraş oribil “păi da, că stai în Bucureşti”…
Nici asta că e de film şi până şi ăia au hepi endinguri
[dubla 3]
Skipping the introduction …o tipă care iubea “cafeaua de dimineaţă”, “I’m waiting for a nice /wierd/ funny guy things”, ză walk on ză sunshine obsedată de detalii care îşi cauta oriunde şi nicăieri perfecţiunea. But she also loved slippers. Aaaaah slippeeeers! Grape, lavander, bubblegum, clover, teal, strawberry pufoşi sau nu, cu toc sau nu and she had numberless pairs but one day, în vitrina unui magazin, while she was shopping wearing a pink bubbled sock in the left snicker and a sky blue one in the other one, a different pair of slippers like she never had before. Erau obişnuiţi, no funky color, no super texture dar nu şi-i putea permite [ea se duce la cumpărături cu gând să-i mai rămână bani] aşa că începe să economisească and that took her months [she did thought they were like no other, remember?]. În fiecare săptămână îi vizita sperând că nu s-au vândut şi că ea va fi cea care îi va purta. Venise si primăvara şi odată cu ea sezon de reduceri. Îi cumpărase! -acum se întreba de ce era singura care ar fi vrut să-I cumpere, dar asta conta prea puţin- She was damn happy! So happy that she didn’t stop wearing them for three days.
She was just about to leave the house for a walk când a observat că papucii erau zgâriaţi, dar n-a dat mare importanţă and she went out. By the night she was thinking that she might fix them and they would have been brand new dar apoi s-a gândit că n-ar mai fi aceeaşi pereche dacă ar fi modificaţi, aşa că a continuat să-i poarte aşa cum erau, chiar dacă toate fetele i-ar fi spus că are papuci urâţi sau că ar trebui să-şi cumpere alţii.
Probabil era nebună ...de ce ar fi ales să poarte o pereche deteriorată când avea atâtea perechi? ...Pentru că asta o făcea fericită, pentru că nici una din acele fete nu ştia câte eforturi făcuse pentru a-şi cumpăra acea pereche; pentru că-şi primise prima rată din perfecţiunea pe care o căuta.
În altă zi, una ploioasă, s-a întors acasă desculţă , i se rupsese tocul de la pantof. Acum chiar nu avea cum să-i mai poarte aşa stricaţi cum erau şi se întreba dacă a meritat efortul pentru atât de puţin timp –trecuse doar o lună de când şi-i cumpărase- îi puse înapoi în cutie.
Se pricepea puţin la pantofi. Oare intuia de la început şi a vrut să se convingă? Probabil i se mai întâmplase, probabil avea să i se mai întâmple dar cutia aceasta sigur avea s-o păstreze ...
Însemna ceva pentru ea.
